Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în functiune si până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică si conditiile de utilizare a acestora.
În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în functie de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.
O modificare semnificativă a conditiilor de utilizare sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.
În cazuri exceptionale, durata de amortizare stabilită initial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.
Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locatie de gestiune se calculeazăúi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.
Se supun, de asemenea, amortizării investitiile efectuate la imobilizările corporale luate cu chirie, pe durata contractului de închiriere.
La expirarea contractului de închiriere, valoarea investitiilor efectuate si a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În functie de clauzele cuprinse în contractul de închiriere, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Înregistrarea în contabilitate a operatiunilor se efectuează conform prezentelor reglementări.
Entitătile amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporĠional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;
b) amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislatia în vigoare;
c) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de functionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exercitiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămasi. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului úi, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai putin utilizată în scopuri contabile;
d) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se asteaptă să fie consumate de entitate.
Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeasi natură si având conditii de utilizare identice, în functie de politica contabilă adoptată.
Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinate de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale.
Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială.
Terenurile nu se amortizează.
Investitiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, băltilor, iazurilor, terenurilor si pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă determinată de administratori sau persoanele care au obligatia gestionării entitătii, pe baza duratelor de viată utilă ale acestora.
Sursa: OMFP 3055/2009
Oana Tomoiaga
